vineri, 22 aprilie 2016

Lume,lume


                                                                                                              photo  Sina Sahraei


lume, tu ma alergi nebuna,
fara de visuri si fara masura
caci tu nu stii decat ce ti e dat sa simti
fara sa crezi , plina de dinti
fara sa gusti, fara sa bei
fara sa crezi tot ce-i in ochii mei

 nu te mai cred, nu te mai vad
nu te mai beau caci o sa ma-mbat
de falsuri si limite curse gramada,
legate-mpreuna si spuse pe graba.

Tot ce sunt azi sunt pentru ca stiu,
nu-s doar un vant dorit de pustiu.
sunt raze si zambet, floare de suflet
te am si ma ai, lume in cuget.



photo Isabella Mariana

luni, 7 decembrie 2015

Sa fii



O foame absurda de viata, 
ma paste diminetile-n zori
o sete de nume, de oameni ,
 de creste
de trairile-ascunse din noi,

un rost de gusturi de nou si ciudat
de frumos,
 excentric zurliu , sifonat
ce-mi incurca suvitele-n vant
si picioarele-n prundul pamant
de parca nu as mai avea 
nici radacini
nici sens, nici gen , nici eu
de parca ce-as fi? ce as  avea eu?
asa o fi trairea trairii..
si gustul de viata, esenta iubirii
asa o fi sa fii 
ceea ce esti si sa nu stii,
sa stii sa iubesti, 
sa nu mai stii ,dar sa fii...



miercuri, 16 septembrie 2015

I am



Zile albe.
Zile negre.
Zile pline de culorile Curcubeului launtric ce te ploua a pace, puțin câte puțin. 
Nu mai stiu ce-i azi, ce a fost ieri ce-o fi maine... Ce or fi zilele , ce or fi Nopțile ce ma invelesc in mine , din mine, in voi cu voi?
Sunt ganduri ce vin si pleacă,ce nu-s ale mele decât in măsura in care sunt si ale tale si le împărțim corect pe din doua sa ne fie usor.
Întrebări mii, Răspunsuri inzecite , soluții turnate cuminte pe gât, una câte una cu câte o gura sanatoasa de viata .
Nimic concret, ceata densa ce se lasa amețitor peste cap, dând o falsa iluzie de plutire prin nori.
Sunt sătulă de asteptari.
Le am cusut prea mult cu ața albă  crezând ca mi se cuvin, ca or sa mi se se aseze toate la picioare chiar daca eu nu am curajul să le trăiesc, sa mi le cer, sa mi le merit.
Si daca as începe doar sa dau? 
Fara sa cer, fara sa tânjesc
Fara sa plâng, fara sa sper?
Daca as începe sa fiu tot ce sunt?
Fara sa ma compar , sa ma judec ,fara sa dau explicații despre nimic?
Sa curg , sa ma preling goala, dezbracata de orice inhibitii si scenarii ale unei  variante palpabile de viitor?
Cum ar fi daca nu as mai intreba ci doar as trai, as iubi, as darui?
Azi o sa ma regasesc, o sa ma recunosc, o sa ma imbratisez.
Pentru ca sunt Eu.



duminică, 22 februarie 2015

Putina feminitate



De ce țipete si rictusuri fade, sprâncene incruntate si sete de oameni pe care sa-i mănânci cruzi oricand:Dis de dimineața, la prânz si seara?
De unde atât testosteron ,bice, cohones si ahtiere dupa bani?
Feminitatea zorilor noastre nu mai e decât o naluca ratacita in jungla. 
E o chestie ornamentala de consum , ca o amanta ce-ti satisface poftele carnale si atât.
Din păcate nu e decât ruj , tocuri si machiaj , o masca trista aruncată pentru a juca rolul unei existente ideale , dar absurda.
E nefericire infinita, confuzie, sexualitate neinteleasa .
Nu mai vad decât rar femei .
Mi e dor de dragele de ele, de zâmbetul lor , de norisorul de mireasma si culoare ce le e irevocabil carte de vizita..
E vorba de acel feeling cand o boare primavarateca te ademenește sa sorbi însetat din viata.
Si o faci fara sa vrei, cu un zâmbet tâmp si mulțumit , curios si iubitor, mai bun si mai curajos.
Womenship owns us, so ladies Let's live this glimpse of heaven emoticon wink

Nude






could u read my mind
and then maybe my skin,
so, no much, much long after,
I could share with you this sin?

Ziua de luni




Soare cu dinti de iarna obraznici ce musca din obrajii calzi si mofturosi cu ne-chef de trezire.
Same old story: răceala in metrou, alerg cu ultimile forte spre 335 ul care se grăbește sa ma oblige sa intarzii. 
Ușile se închid brutal in urma mea, ma strecor strengareste sa mi validez călătoria , ca un bun cetățean.
Conștientizez ca nu am de ce sa ma țin si autobuzul ma smulge , trantindu-ma-n constientizarea ca da, sunt un robotel al sistemului.
Surpriza totala: un zâmbet larg , topit in niste ochi imensi si caldurosi îmi oferă brațul ca sprijin ..
Curios in fata mea e scris mare: "pe parcursul călătoriei, va rugam sa va Țineți de bare."
In prima instanța accept, apoi timid si neobisnuita cu atâta caldura din partea unei femei străine , observ o chestie deasupra capului meu numai buna ca scăpare.
Nu ezit mult, multumesc si o folosesc.
La următoarea Stație roboțeii tristi se permuta si aranjează grabiti in fel si chipuri, dar fara de combinatii..
Cu un zâmbet încrustat pe chip încerc sa mi mențin un loc, cu picioarele pe pământ , insa sunt izbită in nenea ursuz de lângă mine.
Caut ochii de adineauri, multumesc încă o data si iau mana ce mi s a oferit , spunând ca e mai bine asa.
Un domn cu ochelari, constient si el de o noua zi , e prins de sceneta si mi oferă locul sau.
Multumesc cu incantarea unui copil inocent.
Si da... Sunt ore bune de atunci si încă zâmbesc..