sâmbătă, 17 septembrie 2016

Muta


lumina  curganda peste suflete mute,
 ganduri pribege prin timpuri plutind
menirea de astazi ti-e viata pulsanda,
mi-e suflu in aripi si doruri de crud.

Nu ma -ntreba care mi-e nume, 
care mi-e casa,
sau trup de odihna ,cu dor de iubire
nu ma-ntreba ,astazi sunt muta
de viata ,mai, lume,
de viata sunt muta.







vineri, 22 aprilie 2016

Lume,lume


                                                                                                              photo  Sina Sahraei


lume, tu ma alergi nebuna,
fara de visuri si fara masura
caci tu nu stii decat ce ti e dat sa simti
fara sa crezi , plina de dinti
fara sa gusti, fara sa bei
fara sa crezi tot ce-i in ochii mei

 nu te mai cred, nu te mai vad
nu te mai beau caci o sa ma-mbat
de falsuri si limite curse gramada,
legate-mpreuna si spuse pe graba.

Tot ce sunt azi sunt pentru ca stiu,
nu-s doar un vant dorit de pustiu.
sunt raze si zambet, floare de suflet
te am si ma ai, lume in cuget.



photo Isabella Mariana

luni, 7 decembrie 2015

Sa fii



O foame absurda de viata, 
ma paste diminetile-n zori
o sete de nume, de oameni ,
 de creste
de trairile-ascunse din noi,

un rost de gusturi de nou si ciudat
de frumos,
 excentric zurliu , sifonat
ce-mi incurca suvitele-n vant
si picioarele-n prundul pamant
de parca nu as mai avea 
nici radacini
nici sens, nici gen , nici eu
de parca ce-as fi? ce as  avea eu?
asa o fi trairea trairii..
si gustul de viata, esenta iubirii
asa o fi sa fii 
ceea ce esti si sa nu stii,
sa stii sa iubesti, 
sa nu mai stii ,dar sa fii...



miercuri, 16 septembrie 2015

I am



Zile albe.
Zile negre.
Zile pline de culorile Curcubeului launtric ce te ploua a pace, puțin câte puțin. 
Nu mai stiu ce-i azi, ce a fost ieri ce-o fi maine... Ce or fi zilele , ce or fi Nopțile ce ma invelesc in mine , din mine, in voi cu voi?
Sunt ganduri ce vin si pleacă,ce nu-s ale mele decât in măsura in care sunt si ale tale si le împărțim corect pe din doua sa ne fie usor.
Întrebări mii, Răspunsuri inzecite , soluții turnate cuminte pe gât, una câte una cu câte o gura sanatoasa de viata .
Nimic concret, ceata densa ce se lasa amețitor peste cap, dând o falsa iluzie de plutire prin nori.
Sunt sătulă de asteptari.
Le am cusut prea mult cu ața albă  crezând ca mi se cuvin, ca or sa mi se se aseze toate la picioare chiar daca eu nu am curajul să le trăiesc, sa mi le cer, sa mi le merit.
Si daca as începe doar sa dau? 
Fara sa cer, fara sa tânjesc
Fara sa plâng, fara sa sper?
Daca as începe sa fiu tot ce sunt?
Fara sa ma compar , sa ma judec ,fara sa dau explicații despre nimic?
Sa curg , sa ma preling goala, dezbracata de orice inhibitii si scenarii ale unei  variante palpabile de viitor?
Cum ar fi daca nu as mai intreba ci doar as trai, as iubi, as darui?
Azi o sa ma regasesc, o sa ma recunosc, o sa ma imbratisez.
Pentru ca sunt Eu.