in a hurry

Suntem mereu pe fuga ,mereu grabiti ,mereu frenetici in a prinde ceva anume..dar nu ne dam seama cum timpul zboara iar noi il irosim nefacand nimic.Prinsi intr-o falsa impresie ca grabitul e tocmai pentru a face ceva important,pierdem secunde la fel de importante care raman insa nefructificate.
Probabil asta e crucea noastra a oamenilor de azi:sa intram intr-un maraton care nu-i al nostru neaparat,sau nici macar sa nu constientizam ca participam la unul ..unul care are o linie de sosire etern improbabila si la care nu reusim nicicand sa castigam batalia cu adversarii nostri cei mai de temut-noi insine.
Chiar acum trebuie si eu sa...FUG..sa intru in maratonul meu fad si neclar concretizat momentan intr-o fuga pentru castigarea unei existente...deci va parasesc dragi ganduri caci trebuie sa ajung la servici!v-am pupat din mers;)

etichetare

O noua seara...nesomn si ganduri aiurea ratacite intr-o minte la fel de ratacita ca si mine.Stau si ma gandesc la ce sunt si prezentul nu ma incanta deloc....si se pare ca pe cei din jurul meu nici atat ...culmea e ca in loc sa ma ajute sa ma ridic si sa ma incurajeze ca pot mai mult ,nu fac decat sa ma afunde in gandurile mele sumbre,descurajandu-ma mai tare.Pana la urma un om e mult mai mult decat ce-i vizibil publicului ,nu? Ma simt mica si uitata si am impresia ca nici cine-i mai aproape de mine si vede ce-i in sufletul meu ,nu mai are incredere in mine si in faptul ca sunt aceeasi chiar daca nu am izbutit niste chesti...
Lumea nu face decat sa eticheteze...iar tu ramai cu stigmata...toti vor sa empateze ,sa para altceva decat sunt si au impresia ca eticheta ii face oameni.Toti evoluam numai ca nu avem aceleasi viteze,nu ramanem constanti ci mai deviem de pe traiectorie...Unii ar spune ca e usor sa gasesti scuze si ,sincer sa le gasesti te face sa te simti mai bine,sa-ti usurezi constiinta deja incarcata de discutiile in contadictoriu pe care le porti cu tine insuti la nesfarsit.
Viitorul mereu e incert dar e greu sa ti se para ca esti singur la drum,te saturi sa auzi vorbindu-se '' eu o sa...;eu voi...; eu am de gand..'' vrei niste ramasite de cuvinte aruncate sa te aline ,sa te minta frumos spunand ca o sa fie bine daca alfel nu te pot convinge ca va fi intr-adevar.Sa zicem lucrurilor pe nume e greu,e dureros dar te ajuta sa-ti gasesti forta sa mergi mai departe.
Suntem inca niste amarate de produse...cu etichete,cu data de expirare,cu ingredientele trecute clar pe ambalaj dar la care lumea mereu are surprize..placute sau neplacute,avem pana si instructiuni de folosire- unele foarte logice iar altele care te ametesc si mai tare si, cu toate astea mereu apar produse noi poate mai bune,chiar revolutionare.Unii ramanem insa fideli..dintr-o monotona obisnuinta sau poate chiar convinsi ca ce avem e fix ceea de ce aveam nevoie,asumandu-ne riscul eventualelor deprecieri din timp.
Eu sunt la faza de stagnare....un produs ce-si mentine interfata dar care poate in profunzime aspira la functii noi...lumea nu mai are insa rabdare ..exista substituienti..nu-i problema-depinde de ce vrei intr-adevar .De ce vrei si de ce iti doresti sa obtii.