sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Ganduri


      Tarziu in noapte ,somnul nu vrea sa te rapeasca..nu vrea sa te duca pe aripile inconstiente ale subconstientului viselor..si..stai..privesti in neant iar pentru o secunda nu te gandesti la nimic.De fapt nu e o secunda... e o subunitate atat de infim masurabila incat abia o constientizezi ca un moment de gol..un gol relaxant si ciudat deopotriva.

       Am auzit recent ca noi oamenii ne hranim cu energie.Energie ce poate fi de doua tipuri-celebra dualitate indubitabila-energie pozitiva si negativa.Noi oamenii ca si entitati absorbim cu nesat energia din jurul nostru insa nu o filtram ,o luam de-a valma ,o inghitim ca niste nesatuli si ne alimentam sufletul cu rautate fara sa constientizam
       .Suntem niste aspiratoare flamande care se hranesc ranind,certand,insufland neincredere si determinanad oamenii sa se autosubestimeze....golim pe cei din jur de orice forta si ne hranim cu nesat ego ul .

Partea proasta e ca nu stim sa luam din univers ce ne trebuie..nu absorbim optimism,bunatate,empatie...sunt prea monotone pentru noi.Uitam sa ajutam neconditionat,uitam sa iubim,uitam sa impartasim fericirea.Devenim butoaie de pulbere de ura,dispret,hotie,rautate gata sa explodeze la cel mai mic stimul extern.

Si cand eliberam taifunul din noi ,ramanem stupefiati de tot: de ce am devenit,de ce am facut..nu ne mai identificam cu ochii goi si reci care ne fixeaza in oglinda din fata noastra.


Noi uitam pana si sa ne folosim simturile...si e o chestie atat de banala! Cand ai inchis ultima oara ochii si ai ascultat ...atat..sa asculti linistea,sa auzi fosnetul frunzelor,sa auzi versurile unei melodii ce te unge pe suflet?Sau cand ai indraznit ultima oara sa gusti zapada...sa o gusti ca atunci cand erai mic,inocent si cand te bucurai de lucrurile marunte dar atat de frumoase?Sa o simti uda , rece si aspra pe papilele tale gustative?

Sau..cand ai mai simtit mirosul iernii ,aerul rece si taios al unei zile banale de ianuarie? ai macar 20 de ierni la activ dar niciuna nu a fost mai trista ca ultimile 4 cel putin.

De ochi nici nu mai pomenesc..ni -i aruncam pe tot felul de kitsch-uri dar uitam sa ne uitam...sa te uiti spre cer sa vezi cum cerul cerne ceva alb..ce parca nu ai mai vazut in viata ta,niste chestii minuscule de o dantela atat de bine elaborata in perfectiunea ei si totusi atat de efemera..

Fa un efort de imaginatie si uneste tot ceea ce ai simtit: vizual,gustativ,olfactiv,tactil...nu -i asa ca e frumos?E atat de simplu! trebuie doar sa reduci totul la simplitate,la lucruri marunte dar care te aduc mai aproape de fericirea spre care aspiram cu totii.

Descopera totul din nou,descopera-te pe tine ...sau macar incearca.Ai sa vezi ca totul prinde incet culoare.Tu esti pictorul tabloului tau.Nimeni altcineva.Indrazneste sa dai frau liber imaginatiei si sterge cuvantul limita din memoria ta.Atat nu uita: sa fii impacat cu tine.