Albastru de pamant

sunt albastrul din lume si o stiu sigur.
sunt cer senin de vara cu nori pufosi agatati ca niste sperante topaitoare in suflet

sunt marea ce-ti spala picioarele obosite de atata alergatura dupa tine insuti

sunt turcoaz nebun aruncat pe un vis de vara, intr-o palarie ce-mi ascunde privirea, de indiscreti

sunt caldura unui inghet si calmul unui rece care-ti deseneaza o liniste profunda

sunt distanta de stele,drum intre civilizatii, ce cauta  raspunsuri prin  stele indepartate

sunt leganat de viitor,si vant de suflat in aripi

sunt poarta spre cunoastere,drumul descris de toti pasii tematori din lume

si poate ca sunt doar o pictura abstracta aruncata pe o panza, satula de faptul ca nu e inteleasa,bantuita mereu de unghiuri si curbe care-i obtureaza viziunea naiva

 iar  daca sunt zile cand sunt albastru fara de culoare,cand plutesc asa ca o boare ca de vis
atunci ma las prada visului frumos si-l traiesc cu toata fiinta mea

cum sa nu fii albastru,frematator,tremurand, sperand?
sunt tot numai albastru
Albastru de pamant.

Iarasi femeia

 Femeie cat ma ravasesti de mult...

Ma pierd mereu sub privirea ochilor tai ce stau parca sa inghita tot ce traieste,tot ce respira tot ce iubeste.

Nu inteleg cat esti de frumoasa,de majestuoasa,de lumeasca si de lichida.

Ca iarasi imi curgi in sange,imi aluneci pe buze iar cand te tin in brate-mi fugi cantand in cea mai ascunsa camera a inimii mele.

Si te alerg pana in minte si vad cum schimbi intregul mobilier din intregul meu confort.

Nu-ti mai plac daramaturile,resturile ramase dupa multele femei care,rand pe rand s-au imbarbatat sa ma ordoneze in indecizia poftelor mele.

Si o faci de parca stii ca sunt eu.

si-n peretii reci si umezi,si-n noptile aruncate print paturi incomode,si-n podul ala aglomerat cu vechituri si dorinte ascunse,rusinate,tupilate departe de toti ochii lumii.

Le iei si le cureti,le pui la vedere ca-ti place sa devin muntele tau,pe care sa pasesti plina de noroi,cu rochita ta inflorata cat mai sus,spre nori.

Si cocotati acolo amandoi sa coboram de cand in cand sa ne fugarim ca doi copii si sa aratam lumii cat de liberi suntem.

sursa fotografii :http://500px.com/Ravshaniya

Zile si zile

sunt zile cand te ploua cu idei, sub orice clar de soare, ratacit prin roua.
sunt zile cand stii cum sa-ti colorezi toate sperantele pe care le arunci in lume, fara sa astepti ceva inapoi.
sunt zile cand infloresti in tine si tot ce mai conteaza e ca te-ai imbatat de propria mireasma si l-ai acaparat si pe EL.
te asteapta zambitor sa te faca buchet .
apoi sa te planteze in gradina lui, sa-i infloresti asa o eternitate.

Doar intrebari

cum sa te simti gol?

plin de soapte ce-ti rasuna  strain in ureche

sa te vrajeasca si sa te arunce-n lumi nemaiumblate

sterpe de buze,sterpe de vant

suierand incet

si fugind de Pamant?

 

Poate te-arunca si viata-n noapte

si -ti soarbe cu patos buchet de pacate,

sa ninga cu stele si ploua cu soare

si-n goana nebuna sa cauti ninsoare

M-as toropi -n vartejul de brate

ce stransnic ma tine sa nu mai fug de nimeni

ce sa insemne

ce sa ma doara

cand clipa de-acum devine o boare?

Sunt un suflet abstract aruncat pe un corp

ce -si curata altarul de ganduri nebune

sunt om ,sunt femeie,copil, sunt minune

sunt nimic din ce esti si totul din tine.

si ce as fi daca n-as fi

cum as zambi printre stele  si-n minti deocheate

cum te-as cuprinde in mine cu fapte

si cum nu as sti ca-s doar praf in vant

Nimic.

Niciunde si peste tot.

ca sunt aici si asta-i tot

o sa ma trag atunci de urechi inca o luna,

un an ,un secol sau o vesnicie buna

dar ia-ma de mana ,orice am fi

ca nu se mai stie dar vrem a iubi

sursa fotografii -http://500px.com/brookeshaden

Iar am culoare

                 

 

Pasteluri noi mi-astern peste vise,sperante si lume

 Imi pun  strop de culoare pe ochi , buze si  tample

Si vreau sa traiesc,sa iubesc,sa alerg.

Si mai mult.

Si mai mult. 

Intruna.

Toata viata ,toata iubirea ,toate bratele pe care le-as imbratisa si cerul in care ma oglindesc zilnic le pun gramada  in varf de bat si ma plimb pe cararile unor ganduri, ale unei lumii.

Da.... sunt culoare.

Da ....sunt placere.

Stiu...sunt femeie.

Nu ma trezi.

Nu ma certa ca fac lumii ochi dulci.

Si uita ca ,din mine, sa guste, vor multi!

Stii?

  O iubesc ca e albastra,turcoaz,verde, nebuna.

 Ca -mi curge prin sange ,ca ma tine de mana,

ca-mi usuca gatul si-mi uda privirea

ca -mi sufla in aripi si-mi da fericirea.

E lumea .

A mea,a ta si-a tuturora.

Dar mai ales a mea.

Si sa-ti mai spun acum ce stii deja?

Sunt doar a mea,a nimanui si... poate a ta

Si-mi place sa mangai suflete,sa gust buze

sa dau cu moneda in cazuri confuze

sa tip si sa plang ,s-alerg ,sa creez

sa am culoare ,s-o crosetez

Iar am culoare,iar zburd si-ti sunt inca in sange

Si o sa te am ,sa ma ai....si ne ajunge

Hai sa imbatam lumea cu noi

Sa ne manjim de vopseluri pana in zori

Si-apoi sa ne-aruncam in marea de viata

Eu parul cret,alb..tu alb cu mustata.

                                                                                                       sursa fotografii- www.tumblr.com