Dialog cu mine

dezamagire imbibata cu gust amar de-ti vine sa musti din prundul ce-ti este mama si tata pe vecie .
o simfonie dezacordata ,de rictusuri formate pe niste fete, pe  care deja le primisei in camara sufletului cu bratele deschise pentru a le picta tabloul in culori reale si eterne ...
 ele-si joaca rolul rece si distant trantindu-ti in fata adevaruri pe care nu le cred nici ele ,adevaruri  invatate pe de rost , ca de un papagal pestrit si galagios.
stii? incerc din greu sa iert si  desi deja am facut-o ...dar nu stiu de ce...
incerc sa inteleg o lume care nu se chinuie nici o secunda sa  inteleaga iar uneori ma intreb daca nu e totul degeaba..
mai greu e sa stergi totul..sa stergi si sa nu-ti imbarci armura impenetrabila si impersonala ce-ti straluceste orbitor, sa nu te agati de ea si sa nu-ti-o faci amanta nici macar pentru o vreme.
sa nu-i folosesti trupul de papusa ,golit de orice urma de suflet si sa nu intri in hora falsitatii si mediocritatii cantandu-i imnul cu toata lumea in cor.
greutatea iti apasa mintea ,inima  , te face greu ,trist si mii de intrebari nu te mai lasa sa respiri .
nu stii ce sa mai crezi,ce sa mai vezi, ce mai e real si ....doare ..doare atat de tare incat ramai mut, incuiat si legat fedeles intr-o paralizie naucitoare.
nici zambetul nu ti mai e larg ci sta inhibat intr un nod in gat.. iar gatul atarnat de streangul societatii.
prea multe care te trag in jos, prea putini care te lasa sa fii tu, prea multe degete acuzatoare care asteapta un semn sa arunce cu pietre.
iarasi poate am visat prea mult...poate trebuie sa ma iei de mana si sa-mi arati putin din jungla  ta si treptat poate imi face si mie  cu ochiul..
sau poate aduc bucata mea de cer sa ploua peste toate si sa ne curete macar un pic de atata fals, rautate si invidie..
si vreau sa ma ploua  mai muuult, sa cant prin ea si-n picioarele goale sa alerg iar  nerabdatoare...sa alerg
 sa-mi gasesc iar curcubeul.
iar daca-l gasesc fii sigur ca-i stralucitor si o sa-i faci greu fata...asa ca ia-ma de mana, hai sa ne luam toate eurile noastre  si sa ne bagam sub ploaie.
spune-le simplu ca asa devenim iar unu.
devenim Eu sub Soarele nostru,al tuturor si al nimanui.

Apus de vis

Ma iubeau inocenta, cu parul ud, sarutata pe ambii obraji de sangele fierbinte, privirile ce-mi furau pe furis cate un zambet fugar.
Eu?

Eu iubeam firescul, cerul portocaliu aprins, drumul care stralucea palid in umbrele pasilor mei rataciti si naivi si.... si lumea.
Iubeam tot ce-mi placea si mi-ar fi placut sa fiu si le cantam in utopii fierbinti.

Mergand spre apus, timpul s-a risipit insa .

Mi-am ales o culoare noua si privesc lumea detasata, prin ea.

Un simplu loc cu tine

Mare si liniste.

Viata si moarte toate aruncate intr-un colt de lume.

Un colt spalat de griji ,atemporal, impersonal  si ca de vis, in care esti, fara sa stii de ce...

In care sa zburzi fara sa ai temeri.

in care ochii alearga nebuni si se regasesc inviind, in fiece detaliu dantelat in cantec de soare..

in care nu mai conteaza daca mananci cordon bleu sau un  bot de mamaliga cu cas si ceapa

o bucata de proiectie a sufletului incolacit strans pe minte , a omului din tine ce se ratacise printre rictusuri grotesti si spalacite

 un loc simplu,comun, tainic in care reusesti sa faci pace cu toate persoanele din tine, cu toate rolurile, cu toti regizorii de posibile vieti

un simplu loc cu verdeata ,mare sau munte...e la latitudinea ta.

un loc in care sa constientizezi ca suntem singura specie care plateste ca sa aiba unde locui, sa aiba locul sau sub un Soare  care nu e al nimanui si al tuturor.

cauta-ti un loc in care sa-ti permiti curajul de a fi TU cu Tine in valtoarea vietii fara sa-ti pese de capra vecinului, fara sa te inconjori  de obiecte inutile si inumane .

 Stii? Deschide  ochii si daruieste-ti un loc...

Un simplu loc cu tine.