joi, 27 iunie 2013

Ce simt?




Simt...
Simt un miros de lucruri de facut in viata
trecute pe reteta omului din mine
si-mi tin crucis in brate calduroase
atatea intrebari, atatea goluri de facut mai pline..
Le-as arunca in carca altor oameni si as trai asa-n nestire


dar ochii vad prea mult si-mi cer dreptate,
asa ca le zambesc si plec cu mine mai departe
Nu pot sa inteleg nimic
iar uneori tot ce inteleg e mult
asa ca o sa tac..si-atat
de gandurile n-or sa vrea sa ma asculte
o sa le incui in vise
si o sa zburam prin lume, multe.



luni, 17 iunie 2013

Niste Iarba



Mi-e dor sa-mi asez patura mintii pe iarba din mine.
Sa o las sa creasca cruda, timida dar ambitioasa, curioasa nevoie mare,
 sa atinga raza cea luminoasa ce zilnic o tachineaza si o face sa viseze ca, intr -o zi ,ar putea fi un nor....sau o stea..sau un soare..sau o floare.
 si stau si ma intreb zgaraindu-mi peretii ,care-mi -e cruda si umila mea menire.
intrebarile ma siruie reci si fara raspuns pe spate
alearga nebune intr-un carusel alb-negru insipid 
iar eu le gonesc in gradinita mea cu zmeura de pofte.
Iarba ce-mi creste ma mananca de dor, ma mananca de zburdat prin arome de libertate pura.
ce de flori!
o sa le adun pe toate in privire si o sa le impart lumii din nou,sa bea cu totii din viata
sa uite de nimicurile corporatiste ale ciorbei de existente pe care o sorb zilnic,fara de gust..
toropeala mare,dom'le astazi....
iti smulge toate chefurile din suflet si le amesteca ametitor in mintea ta
inghetata cu gust de pasiune, mare pe crestetul capului, nisip in buzunare 
si liniste
liniste pe pamant.
pace si zbor, toate puse in gand,toate legate si duse-n mormant.
mananc din pastele mele de azi facute cu zbarnait de nou
le savurez 
lumea trece,lumea vine
lumea nu stie
nu stie ca azi ele au gust de iarba..
de iarba pe care mi-as intinde trupul,
de iarba care-mi cere sa sarut pamantul.




miercuri, 12 iunie 2013

Gandul de azi




E atata rutina in lumea asta si atat de putin adevar incat nu mai stii spre ce zari sa-ti mai indrepti ochii.
nu mai poti sti ce e vis,care e o holograma minutioasa a gandurilor lumii sau cat de impachetata e minciuna pe care o servesti la pranz.
ne agatam de singurile colturi de lume ce ne mai inspira inca adevar si ne topim gandurile in ele, zambind.

Curcubeu




daca ma pui sa-mi aleg culoarea nu as putea vreodata alege..
as rapi un cer albastru cu pareri albinoase si pufoase
si-as arunca apusuri fierbinti cu joc de iubire
m-as tolani in zboruri si zboruri,si chiar nu le cunosc culoarea
le-o intuiesc a fi asa ...ca mancarime de iarba,amestecata cu maci,bumbisori si putina lavanda.
dar una din ele nu mi-ar ajunge
si as mai cere o ploaie dulce,suava
o roua ,un curcubeu si a vietii otrava.
intr-un cuvant nu..nu as putea
da-mi inca o viata si vom vedea...

Vreau un drum





arunca-mi un drum la picioare

sa-l strabat asa , pe varfuri
sa ma zguduie de zambet
sa ma puna-n asternuturi
sa imi cante noapte-n stele
si orasul in catune
sa ma faca muuult ca ele, 
si pe mine o minune.

joi, 6 iunie 2013

Fictiune reala



Crampeiul de dorinta de pe tample  ma impinsera sa fiu iar indiscret,sa musc din prundul ce-mi va fi tata si muma,   sa ma duc spre el taras-taras,  grabit si sa-l insfac...
sa nu-mi pese de lacrimile lamentate ale televizorului meu ,pe care l-am ucis fara sa stau pe ganduri...
un barait alb -negru fad si plin de detergent se chinuia alene sa-mi spele si mie un neuron.
de parca nu-i mai ajungea turma imaculata, aliniata cuminte in tarc, facand abstractie de transhumata ce-i curgea candva in sange...
Ce sa mai conteze cand identitatea este furata continuu ,benevol cu niste cutiute patratoase si sordide care mananca cu tine, dorm cu tine si fac pana si dragoste cu femeia ta ,un menaj a trois incomod si ridicol de care nu esti constient nici macar o secunda...
Si uite c-am sters nalucile alea aberante ce zapaceau mintile gandurilor mele,le-am taiat toate atele si le-am lasat sa fie marionete tipator colorate si sa zambeasca tamp altora.
Sa le toarne mocirla-n suflet si sa-i inchisteze.
Sa le ingusteze drumurile si sa-i urmareasca mereu cu un drob mare de sare, vizibil holografic deasupra capetelor de ovine behaitoare in turma.
Sa ii indemne sa se vanda scump, sa aiba portofele mereu goale si flamande si mandria lipsa.
Sa nu mai aiba rude sau Dumnezeu ci sa devina colosii mincinosi si ugigatori de suflete.

Acum.. am ramas doar eu,suflet gol si ratacit in lume , copil care zburda ca nebunul iar in mine.
Si curios ca zilnic imi creste copacul ce l-am plantat in locul chiar din fata canapelei.
 Ma intreb: daca am  mai ucis din monstri, ce o sa mai rasara-n botul de lumina proaspat instalat?



miercuri, 5 iunie 2013

Gand



arta ,mereu are un gust straniu in minte si -i place sa se joace cu tot felul de concepte tabuu ,incuiate inauntrul unor intrebari  pe care ti le reprimi dar te intregesc.
reuseste cumva sa faca clickul care te impinge sa tinzi la stari pe care le simti si le vezi ca intr-o oglinda.
te goleste de tot ce credeai ca esti si-ti arata cate ai putea sa fii, cate forme frumoase sau hidoase se modeleaza bland din lutul gandurilor, temerilor, dorintelor si tipetelor tale.
e valul cel puternic ce te spala la flux si reflux ,ducand resturi si comori din lume la tarmul fiintei tale.
impinge lumea sa simta mai mult, sa gandeasca mai putin.
sa pretuiasca valoarea cuvintelor intr-o absenta tacita a vreunei tentative de a descrie o emotie.
trebuie sa deschizi larg ferestrele sufletului, sa privesti ploaia care-ti cuibareste liniste in simturi,sa o auzi cum iti curge si te elibereaza de tot.
si nu e vorba de urechi,de ochi, de miros ...e vorba despre armuri penetrate,scuturi cazute si o recunostinta universala a fiecaruia fata de adevaruri care zac in noi sa fie revelate.

asa ca taci, asculta si simte.
o clipa doar.




O ploaie



mi-ar mai trebui o ploaie
sa-mi dau seama cate valuri am in mine si cate tarmuri spal, mereu
si as mai vrea o luna
sa o pun pe crestet, mare,stele din par s-adun
sau inca o minune dulce, asa ca vata de pe bat,
sa o topesc in minte si sa-ti zambesc sugubat.