Mi-am cocotat saci de frici, intr-un cuget pe care-l credeam liber.
Le-am pus pe toate pe mut si le-am ignorat atat de tare incat au inceput sa geama in mine.
Sa le las sa ma intample,sa le las sa-mi arate cine eram, asta era tot ce vroiau ele de fapt.
Si cate voci din noi canta ,canta sa acopere tipetele surde,cu calusuri in gura,legate la ochi..
Mai nou m-am apucat de cantat...si nu o stiam ca de fapt,noi......cantam dintotdeauna.
:)))
Fara de voce, pe o muzica de fundal venita din inima.
Pe o muzica care daca rasuna si-n alte inimi, vocea noastra are un farmec aparte.
Are o forta ce mangaie tocmai prin presupusele slabiciuni,prin nenumitele frici pe care am avut curajul sa le imbratisam.
Tot ce vine din inima e o arma astazi, un scut, un mod de a ne intregi,de a fi unitate.
Iar imbratisarea nu e decat o recunoastere..profunda..dusa dincolo de orice cuvinte, bine legate din lume..
Imbratisati-va fricile oameni buni!
Iubiti-le, spuneti-le rugaciunea, transformati-le in curaj omenesc...
Vremurile noastre ne cer indubitabil pe noi insine.
Ne cer atata curaj si sinceritate incat ne simtim brutali uneori.
Dar totul e bine,totul se leaga,totul e magic.
Credeti in voi,in lume, in iubire, in schimbare!
Postări
